și-mi înmoi gândurile în cerneala
răsturnată în adâncimile sufletului,
o mare de foi răsfirate prin toate ungherele.
Când mă aplec să le culeg,mi se amestecă
văzutul cu orbitul,simțul cu moartea,
iubirea cu nefericirea,zâmbetul cu urletul ,
îmbrățișarea cu sfâșierea.
Un adevărat tsunami clocotește-n ființa-mi
care tremură a neputință, de prea plină
de inundații fără apă de izvor,de soare
cu draperii întunecoase și scriu......
de Elena Mândru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu